Stau pe banca, ascult muzica, ma plimb, sunt confuza...
Vad doi trecatori ce se tin de mana si brusc imi amintesc de noi. De fapt, asta fac tot timpul.
Orice imi aduce aminte de tine, de ce a fost intre noi. Rasfoiesc printre aminitiri,zambesc datorita acelor clipe, sufar multumita indiferentei tale.
Te vad undeva prin vara, august,miercuri, pe banca in parc, cu capul pe umarul meu, povesteam..
Ma faceai sa rad, sa simt ca esti cel la care nu as renunta vreodata.
Incerc sa ascund suferinta in spatele unui zambet pe care-l schitez doar la insistentele ei.. Ma roaga sa zambesc,sa uit, sa iert,sa traiesc asa cum merit..
Si totusi sunt oameni care ma fac fericita, oameni fara de care nu as putea sa traiesc.
Dar nu te am pe tine si nu pot sa respir..
